Proza lui Nicolae Radoi este de o oralitate activa, dinamica, satirica si chiar vitriolanta, daca autorul simte nevoia sa ingroase tusa etica. Determinant ironica si cu umor fatis, fie ludic de limbaj, fie cu aspecte de amendare (cu scop de indreptare paiedica), cartea sa e plina de surprize, momente inspirate de criza social-politica a momentului. Fiindca si autorul si eu avem asumat rolul de a demasca racilele realitatilor dintr-o actualitate defectata, distopica, dezarticulata moral, iata-ne facand corp comun intru apararea drepturilor si libertatilor democratice. Discursul narativ cvasidocumfictional al autorului e de o retorica a vointei de a dezvalui cu precadere raul, viciul, prostia, minciuna, demagogia politica compromisa cu o crasa nesimtire de niste "pitici", dezgustatori care s-au substituit autenticei elite careia i se bareaza accesul la pozitii, posturi, functii, titluri, sponsorizari pentru propriile carti scrise cu sudoare si cu sange, cu autoraspundere si simt al eroismului cotidian. Oriunde te misti, dai peste tot soiul de specimeni parveniti conjunctural, de pseudoparlamentari nesatiosi de a-si face cat mai iute avere. - [din Prefata] Ion Popescu-Bradiceni