Colectivizarea agriculturii a fost un fenomen complex care a afectat taranimea romana in proportie de peste 90%. Acest experiment nefericit a fost amplu studiat, comentat sau ecranizat, sub toate aspectele, cu evidentierea in special a consecintelor sale nefaste, de la mari spirite literare la cercetatori stiintifici, academicieni, oameni de stfinta sau de arta, din Romania sau strainatate. As aminti si studiul, ra'cut timp de peste 15 ani, de autoarea americana prof. Gail Kligman, care a publicat memorabila sa carte: Taranii sub asediu. Colectivizarea (1949-1962), Polirom. Daca este sa apreciem prin cate a trecut taranul roman in legatura sa cu pamantul, cel care 1-a tinut in viata, i-a dat paine (buna sau amara), bucurii, necazuri, viata si moarte timp de secole, trebuie sa recunoastem ca una dintre perioadele cele mai dramatice, poate cel mai dur si in totalitate cu consecintele nefaste, a fost colectivizarea. Daca studiem efectele colectivizarii asupra spiritului taranului si a economiei rurale a tarii, la o analiza riguroasa, vom constata ca ele nu s-au sters nici azi, dupa 60 de ani de la incheierea ei (1962) si dupa peste 30 de ani de la dizolvarea (partiala) a gospodariilor agricole colective (1990). In scurta noastra prezentare vom incerca sa raspundem la doua intrebari. Prima ar fi: Pentru ce tip de agricultura puteau optau guvernantii romani in anul 1945? La sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial se cunosteau deja in Europa, de peste un sfert de secol, doua tipuri de agricultura: cea privat-familiala din tarile vest europene si cea de tip comunist (colhoznic si sovhoznic) din Uniunea Sovietica. Concluzii asupra rezultatelor obtinute de cele doua sisteme puteau fi deja formulate, asemenea si posibilele optiuni in favoarea taranului roman. - Academician Ioan Paun Otiman, Academician Doru Pamfil 

Editie coordonata de Vasile Tiplea si Ioana Raluca Marza.