O tanara frumoasa sta intinsa in cuseta ei din vagonul de dormit al trenului de noapte Marsilia-Paris. Nu e cufundata in somn si nici prinsa in imbratisarea unuia dintre multii ei iubiti – e moarta. Iar misiunea neplacuta de a-l gasi pe ucigas e pusa in seama unui detectiv blazat, satul de crime, pe nume Perre Emile Grazziano – Grazzi – care ar prefera oricand sa se joace de-a v-ati ascunselea cu baietelul sau decat sa intre in jocul de-a soarecele si pisica impreuna cu ucigasul diabolic de viclean si salbatic.

 

Cartea a fost ecranizata in 1965 in regia lui Costa-Gavras, avandu-l pe Yves Montand in rolul principal.

 

Inca de la acest prim roman, regasim tot ce distinge opera lui Sebastien Japrisot: o intriga complexa, indicii anodine lasate ici si colo, cautarea cuvantului potrivit si un stil usor de recunoscut. Galeria de personaje prezenta in roman ne da masura exceptionalului sau talent de portretist. In cateva raduri, prin cateva cuvinte, fiecare capata viata, se insufleteste, capata trasaturi proprii, adopta o maniera de a vorbi si de a actiona. - Paul Colize

 

In paginile lui Japrisot, Parisul este o urbe mohorata, cu aspect de mahala, neavand nimic din frenezia care l-a propulsat drept «oras al luminilor». De fapt, intregul univers pare inospitalier, sordid si macinat de o tristete fara leac. Nici macar politistii – imbracati ponosit, tracasati de probleme familiale, cu lefuri mici, abrutizati de nesomn, de mancatul pe fuga, de multele ore de serviciu – nu dovedesc entuziasm in ancheta pe care trebuie s-o duca la bun sfarsit. - George Arion