In volumul de fata, frapeaza, in primul rand, puterea si lejeritatea cu care poetul construieste, in spiritul unui neoromantic incurabil, o ceremonie a sunetului, una care dezvolta simboluri, teme si probleme dintre cele mai grave, cum ar fi trecerea ireversibila a timpului, viata, moartea, iubirea etc. Chiar si la o simpla lectura, Concert brandenburgic da in vileag o lirica a ritmurilor tari, fapt ce ne face sa credem ca Vasile Burlui este un poet al incantatiflor percutante, un poet care, aflandu-se intotdeauna in preajma lui Orfeu, isi caligrafiaza cu note muzicale sufletul bantuit de obsesii astrale. Iar toate acestea le face printr-o simplitate aproape naturala a contemplatiei, intalnita in special la calugari, in timpul liturghisirilor, sau in cantecele populare. - Paul GORBAN