Am așteptat cu nerăbdare cartea. Nu am terminat lecturarea ei, pentru că îmi este dificil să accept stilul pe alocuri voit filosofic și savant, dar de fapt aiuristic și întortocheat, menit să spună ceva profund dar care, mie cel puțin, nu îmi spune nimic altceva decât efortul unei persoane de a convinge de adevăruri aparent neaflate la îndemâna „muritorilor”, dar la care a ajuns printr-o călătorie personală de descoperire și prin accesarea diferitelor surse de dezvoltare personală, unelte de altfel accesibile nouă, tuturor. Nu contest neapărat caracterul divin al inspirației autorului, nu o dată m-am simțit în legătură directă cu acest nivel al existenței noastre, a tuturor, dar insist să cred că este vorba despre o metaforă.