• Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura in 1966

Planeta Arakis inverzeste. Imparatul Paul Muad’Dib a disparut insa in desert. Acum, gemenii lui, Leto si Ghanima, sunt pregatiti sa-i ia locul. Asemenea tatalui lor, cei doi au abilitati supraumane, iar asta ii face valorosi mai ales pentru Alia, matusa lor, care conduce imperiul in numele Casei Atreides. In vreme ce Casa Corrino comploteaza sa preia puterea, fanaticii fremeni sunt instigati de un misterios Predicator sa se revolte impotriva unei religii golite de sens de catre clasa conducatoare. Doar ca destinul este mereu imprevizibil.

 

De la intrigi de palat la urmariri prin desert, speculatii religioase si confruntari cu forme supreme de inteligenta din univers, cartea are cate ceva pentru fiecare. - Publishers Weekly

O poveste complicata care a intrecut toate asteptarile si a influentat milioane de cititori in istoria ei de peste o jumatate de secol. - Kirkus Review

Fragment din romanul "Copiii Dunei, volumul 3 din seria Dune" de Frank Herbert:

"Leto intoarse usor capul si-si privi sora. Nu-l surprindea faptul ca ea cunostea cantecul si cuvintele, dar il coplesise deodata gandul unicitatii vietilor lor ingemanate. Daca vreunul dintre ei ar fi murit, celalalt i-ar fi mostenit constiinta, amintirile, fara nici cea mai mica denaturare. Nimic din momentele petrecute impreuna nu s-ar fi pierdut. Tesatura eterna a acestei apropieri insolite il infricosa brusc pe Leto si-l facu sa-si ia ochii de la Ghanima. Stia ca in tesatura existau goluri. Iar frica i-o starnea cel mai recent dintre ele. Simtea ca vietile lor incep sa se desparta si se intreba: Cum sa-i spun despre lucrul acesta care mi s-a intamplat numai mie!

Privi spre desert. Umbra se indesa in spatele brachanelor - inaltele dune migratoare, in forma de semiluna, ce unduiau, asemenea valurilor, pe suprafata Arrakisului. Aceasta era Kedemul, Desertul Interior, dar nisipurile sale erau, astazi, din ce in ce mai rar tulburate de trecerea unui vierme urias. Amurgul lasa dare insangerate peste crestele dunelor si, pe alocuri, hotarele dinspre umbra pareau prada unor incendii mocnite. Un soim cazu in picaj din cerul stacojiu si privirea lui Leto il surprinse in clipa in care insfaca din zbor o potarniche de stanca.

Jos, chiar sub locul in care sedea, plantele alcatuiau un covor in nuante de verde, strabatut de firul apei unui qanat care, din loc in loc, scanteia sub cerul liber, inainte de a disparea in tunelul unei conducte subterane. Apa provenea de la giganticele bazine colectoare ale capcanelor de vant instalate in spatele lui, pe cel mai inalt pisc al stancii. Acolo unde flutura in vant steagul verde al Atreizilor.

Noile simboluri ale Arrakisului. 

Ceva mai departe, oaza in forma de diamant a unor dune plantate atrase atentia simturilor sale de fremen. Tipatul strident al unei pasari de noapte, undeva, sub faleza, ii amplifica senzatia ca fusese proiectat pe neasteptate intr-un moment din trecutul salbatic. Nous avons change tout cela, gandi el, intr-una din limbile arhaice pe care el si Ghanima le foloseau in intimitate. Noi am schimbat toate astea. Suspina. Oublier, je ne puis. Nu pot sa uit.

Dincolo de oaza, in lumina care scadea, putea inca distinge tinutul pe care fremenii il numeau „Pustia” - locul in care nu crestea nimic, locul vesnic sterp. Apa si marele plan ecologic erau pe cale sa schimbe si asta. Astazi existau pe Arrakis zone in care se puteau vedea coline acoperite de catifeaua verde a padurilor. Paduri pe Dune! Celor din generatia noua le venea greu sa-si inchipuie ca sub ondulatiile inverzite se aflau dune de nisip.”