O carte despre iubirea frateasca, despre prietenie si adolescenta cu dorintele, energia si idealurile sale.

Claude si fratele lui, Raymond, zis Jeannot, se inroleaza in brigada Marcel Langer din Toulouse, parte a miscarii de Rezistenta si formata din imigranti de diverse nationalitati, in lupta contra ocupatiei naziste si a colaborationistilor francezi. Fiind pe rand deportati, intemnitati, torturati, copiii Rezistentei au devenit adulti mult prea devreme, intr-un mod sumbru si brutal.
Romanul lui Marc Levy spune povestea emotionanta a acestor adolescenti prinsi in valtoarea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

"Iata o farama din povestea lui Charles, Claude, Alonso, Catherine, Sophie, Rosine, Marc, Emile, Robert, prietenii mei spanioli, italieni, polonezi, unguri, romani, copii ai libertatii." - Marc Levy

"Pentru cititorii francezi, Marc Levy intruchipeaza un destin de basm: ajuns tarziu la literatura, acest autor, pe cat de discret, pe atat de melancolic, s-a impus inca din momentul in care primul sau manuscris a incaput pe mana editorului, scenariul corespunzator fiind imediat cumparat de compania de film a lui Steven Spielberg. Astazi, el a devenit la noi scriitorul cel mai popular. Secretul sau? Un adevarat simt al povestirii, o extraordinara capacitate de a capta mitologia timpurilor noastre, un romantism inalterabil care pune mai presus de orice o scriitura eficace, foarte americana, ce merge direct la scop. Miracolele nu se explica, se constata" - Pascal Bruckner

Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan. Cartile lui sunt traduse in 47 de limbi, regasindu-se pe majoritatea listelor de bestseller din tarile in care este publicat.
Nascut in 1961, la Paris, Marc Levy a avut parte de un parcurs profesional fascinant: a fost mai intai voluntar la Crucea Rosie, apoi antreprenor in SUA, dupa care a fondat una dintre cele mai importante companii de arhitectura din Franta.
Cariera sa de scriitor a demarat cu maximum de succes in anul 2000, cand a publicat romanul si daca e adevarat…, vandut in intreaga lume in milioane de exemplare si ecranizat de Steven Spielberg (2005).
In prezent, Marc Levy traieste la New York.

     Fragment din volumul "Copiii libertatii" de Marc Levy:

    “In vreme ce acestia inaintau spre partizani, aroganti de credeai ca strada e numai a lor, Boris a scos pistolul. La fel au facut si prietenii lui, iar Costes a cazut intr-o baie de sange, a lui, ca sa fiu mai precis.
    Dar in seara asta Boris urcase un nivel; urma sa-l atace pe Mas, seful militiilor.
    Actiunea era aproape sinucigasa. Mas se afla la el acasa, insotit de multe dintre ordonantele lui. Boris incepuse prin a-l elimina pe cerberul care pazea usa intrarii in vila, pe strada Pharaon. La primul etaj, altul primise o lovitura fatala cu patul armei. Fara menajamente, Boris a intrat in sufragerie, cu arma in mana, si a inceput sa traga. Toti au fost secerati, majoritatea numai raniti, dar Mas isi primise glontul meritat. Cazuse incovoiat sub birou, cu capul intre picioare, pozitia lui lasa sa se inteleaga ca niciodata de acum inainte seful Mas nu va mai putea viola, ucide sau teroriza lumea.
    Presa ne considera teroristi, cuvant adus de germani si care desemna, pe afise, luptatorii Rezistentei care fusesera impuscati. Dar noi nu-i terorizam decat pe ei, pe colaborationisti si pe fascistii activi. Sa ne intoarcem insa, la Boris; dupa actiune, lucrurile s-au complicat. In timp ce el isi ducea la bun sfarsit misiunea la etaj, cei doi colegi care ii asigurau retragerea la parter trebuisera sa-i infrunte pe membrii militiilor veniti ca intariri. Fumul tirului urca pe scari. Boris isi reincarcase pistolul si iesise pe palier. Din pacate, camarazii lui, prea putini, erau constransi sa se replieze. Boris se afla intre doua focuri. Asupra prietenilor lui si asupra lui.
    Cand incerca sa iasa din cladire, un nou batalion al camasilor negre, sosit acum de la etajele superioare, ii zadarnicise rezistenta. Incercuit, batut, Boris cazuse. Dupa ce perforase toracele sefului militiilor si ranise grav multi membri, era clar ca aveau sa-l macelareasca. Ceilalti doi camarazi reusisera sa scape, unul avea un glont in sold, dar Boris nu se mai putea ingriji de el.
    Se mai incheia inca una din tristele zile ale acelui august 1943. Fusese arestat un tovaras al nostru, student in anul trei la medicina, care tot timpul copilariei lui visase sa salveze vieti; acum era aruncat intr-o temnita a inchisorii Saint-Michel. Si niciunul dintre noi nu se mai indoia de faptul ca procurorul Lespinasse, ca sa fie si mai bine vazut de guvern, pentru a-si impune si mai mult autoritatea, va vrea sa-l razbune chiar el pe prietenul Mas, defunctul sef al militiilor.”