Heim Hochland, Bavaria, 1944
In prima maternitate nazista, zvonurile despre razboi ajung cu greu. Totul e menit sa ofere un cadru armonios nou-nascutilor din ordinul SS si mamelor lor de "rasa pura".
Tanara Renee, o frantuzoaica repudiata de familie dupa ce s-a indragostit de un soldat german, isi gaseste refugiul acolo, in asteptarea unei nasteri nedorite. Helga, o infirmiera responsabila cu ingrijirea femeilor insarcinate si a bebelusilor, e martora destinelor tragice ale unora dintre locatare si ale copiilor respinsi atunci cand nu indeplinesc criteriile cerute. In fata acestei cruzimi, convingerile ei ajung sa se clatine.
Pe masura ce Aliatii se apropie, organizarea bine pusa la punct a maternitatilor Lebensborn se naruie, iar adapostul devine o capcana. Ce se va intampla cu ei cand vor sosi soldatii americani? Care vor fi optiunile lor?
Un roman care recreeaza o realitate istorica tulburatoare.
Un roman care are forta unui mare documentar. - Le Figaro litteraire
In
Copiii lui Himmler, Caroline de Mulder construieste o poveste cutremuratoare, pornind de la una dintre cele mai crude realitati ale regimului nazist: maternitatile Lebensborn ale lui Heinrich Himmler, fost comandant al fortelor paramilitare SS si unul dintre liderii Germaniei naziste. - Anamaria Manolescu, coordonatoarea colectiei
Nemira Fiction
Traducere din limba franceza de Diana Morarasu.
Fragment din cartea "Copiii lui Himmler" de Caroline De Mulder:
"Apoi, mergand spre baraca pe care o construiau, se gandeste iar la bebelusi. Se intoarce la gramada de scanduri pe care a lasat-o in urma dimineata. Isi reia munca. Are degetele aspre, palma e deja plina de bataturi, dreapta ceva mai mult decat stanga, dar nu suficient. A ramas suficienta piele fina pentru a se forma o rana noua, pentru a aparea o noua durere. Marek bate cuie in scandurile de lemn si coada ciocanului ii zdrobeste pielea la fiecare bataie. Apuca ciocanul cu amandoua mainile, dintr-o parte, pentru a nu-si zdreli carnea. Loveste, iar izbitura e puternica, dar nu suficienta pentru a alunga imaginea bebelusilor de dimineata. Apoi isi aminteste de povestea trenului cu copii. O poveste bine cunoscuta printre membrii rezistentei din tara lui. Un alt tren, dar cu micuti polonezi.
De ani de zile nazistii fac razii dupa copii in Polonia, ii triaza, ii iau si nimeni nu stie ce se intampla cu ei. In zorii unei zile de iarna, in 1943, din Lublin pleaca un tren; in el, cel putin doua sute de copii smulsi de langa mamele lor. Directia, Varsovia. Vestea acestei plecari se raspandeste in tinut ca o dara de praf de pusca. In fiecare gara se inghesuie o multime tacuta, asteptand trecerea trenului. Copiii acestia trebuie salvati. Sau macar hraniti, incalziti. Oamenii au adus paine, cartofi, lapte, paturi. Dar trenul nu se opreste niciodata, in prima zi nu s-a oprit nicaieri, iar in drumul lui, zgomotele metalice ale sinelor, ale osiilor, scrasnetele acopera totul. Un tren fantoma care urla, pe care nu-l opreste nimic. O singura data, a doua zi dupa prima noapte, masinaria franeaza, ramane nemiscata. Multimea se arunca asupra vagoanelor, forteaza usile, incepe sa scotoceasca in gramada de corpuri, ridica cateva trupusoare, unii sunt morti, astia sunt lasati jos, oamenii incearca, pe pipaite, sa gaseasca altul, in viata, si atunci corpul usor, umed si pe jumatate lesinat e trecut dintr-o mana in alta. Surprinsi, soldatii SS incep sa traga. Multimea fuge, se prastie, ducand cu ea cei cativa micuti pe care a reusit sa-i insface. Unii fug fara a se intoarce, altii se opresc ceva mai departe. Suficient de aproape pentru a auzi cateva plansete, gemete si o usa metalica huruind in vant. Pocnetul, cand un soldat o inchide. Tacerea se asterne din nou. Trenul pleaca scartaind spre Varsovia. Se spune ca nu a supravietuit nici macar un copil, nici macar cei pe care satenii au izbutit sa-i smulga din convoi. Se spune ca unii copii polonezi sunt trimisi in Germania, altii la Auschwitz, asta se spune, dar ce urmeaza sa se intample cu ei? La Auschwitz, se stie, dar nimeni nu are nicio idee ce s-a ales din ceilalti."