Poezia lui Liviu Capsa ofera tabloul vivant si deconcertant al unui univers in destramare, al unei apocalipse minore cu insignifiante provinciale, cu modestii cariate, cu maretii caricaturale, cu o societate pestrita, guraliva si agitata care-si scarpina voluptuos neantul, o societate de musterii si antreprenori care au devenit propriile masti precum in tablourile carnavalesti ale lui James Ensor. Poezia sa este deschisa catre social cu o ironie penetranta, actualitatea este ridicata la o putere de reflectie cu ricoseuri sarcastice, insa, in toata aceasta mare trancaneala exista si luminisuri, zone cu contururi delicate si texturi fragile, umbre ale unei inocente pierdute sau refugiate in gesturi marunte, in amintiri. Aici se afla rostul unei soteriologii de buzunar, minora si ea, inefabila ca tot ceea ce nu poate fi numit, ci doar presimtit. - Angelo Mitchievici