Imediat dupa instaurarea regimului comunist la noi in tara, in luna mai 1945 a fost infiintat asa zisul "Tribunal al Poporului" din Bucuresti, avand menirea sa depisteze si sa condamne persoanele care au uneltit impotriva intereselor statului roman, considerate vinovate pentru dezastrul tarii. S-a intocmit atunci un tabel cu 302 (vinovati) inculpati. La numarul curent 293 era trecut Mitropolitul Visarion Puiu, seful Misiunii Ortodoxe Romane din Transnistria ( 1942-1943). Persoanele incriminate erau grupate in asa-numite loturi, iar Visarion Puiu facea parte din lotul 11. Capetele de acuzare erau urmatoarele: "Fac parte din coloana a V-a germana din Romania, care prin grai, prin scris, prin actiune personala au subjugat tara Germaniei hitleriste din punct de vedere ideologic, politic, militar, economic si financiar, au declarat si sustinut razboiul impotriva URSS, au semanat si cultivat ura contra popoarelor conlocuitoare din Romania". Actul de invinuire cuprindea 46 de file pentru toate cele 11 persoane; la 19 februarie 1946 Consiliul de Ministri l-a aprobat, hotarand sesizarea Tribunalului Poporului, spre judecare. A urmat chemarea in judecata, pe 20 februarie, prin citatie publicata in "Monitorul Oficial", ziarul "Scanteia" si prin comunicate difuzate la postul national de radio. In ziua stabilita a avut loc procesul, Visarion Puiu fiind judecat in lipsa. Plecase din tara inca din august 1944 si se afla atunci in Italia, fiind gazduit de Manastirea Maguzzano (langa Verona).

 

Sentinta s-a pronuntat in ziua de 21 februarie 1946 (Hot. Nr.11), in sedinta publica: "Acuzatul Visarion Puiu, fost Mitropolit al Odessei, este acuzat de dezastrul tarii prin savarsirea crimei de razboi prevazuta de art. 2, lit. J si pedepsita de alin. 3 din Legea 312/1945. De aceea este condamnat sa sufere pedeapsa cu moartea".

 

Visarion Puiu a deschis lista clericilor stigmatizati de regimul comunist ateu, fiind unicul ierarh roman condamnat la moarte de comunisti.

 

Pomenirea lui in fiecare an la finele lunii februarie, in cadrul unor ample manifestari cultural-religioase intitulate "Zilele Mitropolit Visarion Puiu", este un act de recunostinta, de pretuire a posteritatii, dar si o incercare a noastra de a-l reaseza acolo unde-i este locul in istorie, langa marii barbati ai acestui neam si nu in randul "criminalilor de razboi".