„Trenul a plecat, si Pitestii nu se mai vad. Dar si trenul, si Pitestii tot in cuprinsul Romaniei au ramas, Romania tot din Europa face parte, Europa tot pe pamant se afla si pamintul tot in spatiu se invarteste. Nu s-a schimbat, dar, nimic.

    Mi-am schimbat numai eu palaria de toate zilele cu o sapca de voiaj, si atata tot. Hainele sunt aceleasi, fiindca la Paris haine imi pot face mai bune si mai ieftine ca in tara.

    Hai sa-mi scriu impresiile de drum...

    Prima mea impresie este o surpriza. E poate singura surpriza pe care un muritor n-o poate avea decat o data in viata lui. Kety este in tren cu mine... in vagonul meu chiar in ultimul moment, s-a hotarat sa ma intovaraseasca pana la Varciorova, pana la frontiera... Iata pana unde merge dragostea unei femei pentru mine. De dincolo de frontiera, ar trebui sa inceapa dragostea mea pentru ea...

    — Kety, Kety!... Esti nebuna... Ce inseamna lacrimile astea? Fii cuminte... Linisteste-te... 

    — Nu pot, mon petit... nu pot... Simt ca am sa mor fara tine... Iarta-ma ca-ti spun lucrul asta abia azi... Dar nu l-am simtit decat in clipa cand mi-am dat seama ca pleci cu adevarat... Mi-ai intrat in sange ca un microb periculos. Nu te mai pot scoate... Asta e adevarul... S-a sfarsit cu mine.

    Lacrimile Ketyei ma induioseaza mai mult ca lacrimile mamei. Mama, oricat m-ar iubi, stiam bine ca n-are sa ma piarda. Kety insa, daca ma iubeste cu adevarat, ma poate pierde oricind. Kety singura, dar, poate pierde ceva...

    Slatina!...

    Iata iar cineva care trebuie sa planga cu frunze mari si ruginii plecarea mea.

    Nucul!... Nucul din via noastra, pe care nu 1-am vazut nici asta-vara., nici vara asta... Ce copil ticalos!... Daca nu ramaneam corigent la limba romana, era sa fie poate altfel... Dar ce simt oare sub pleoape?... O lacrima? Cum asa?... Am inceput sa plang si eu?... Da!... Plang pentru nucul pe care nu 

stiu cand am sa-l mai vad...

    Kety crede ca plang pentru ea. Amandoi plangem pentru cineva... pentru ceva... Si fiecare din noi nu ne plangem decat pe noi insine.

    Am convins pe Kety sa se dea jos la Craiova, unde are o sora maritata cu un judecator. In felul acesta, si-ar putea motiva plecarea neasteptata.

    La Pitesti, m-am despartit de mama...

    La Slatina, de nuc...

    La Craiova, de Kety...

    La Varciorova, ma despart de tara!...”