In cadrul de deschidere al primei nuvele din „Sub semnul Capricornului”, Corto este captivul unei lentori feline. Pentru cel care este capitanul propriei sale nave, nimic nu este inca scris. Ceea ce urmeaza este istoria pe care o descopera pas cu pas.
    Departe de Marele razboi, in acest colt in care lumile comunica muzical, Corto este mediatorul ideal, cel care poate merge acolo unde nimeni altcineva nu ar putea patrunde. Ereditatea sa compozita, strat dupa strat de legende, il apropie de ereditatea baroca a fiintelor pe care le va intalni. Cu aerul sau de pirat romantic, cu detasarea ironica pe care nu o paraseste niciodata, Corto este protejat de armura-i imposibil de strapuns.
    Universul din aceste proze caraibiene ale lui Corto este plasat sub flamura magiei si a metisajului. Intre Brazilia, Guyana si insule se intinde teritoriul in al carui trup este gravat semnul dublu al tragediei si al miracolului. Trauma sclaviei, cruzimea sangeroasa care ii defineste trecutul sunt patul germinativ din care se iveste edificiul vrajit si enigmatic al sensibilitatii afro-caraibiene. Acolo unde europenii, prizonieri ai ratiunii lor oarbe, au vazut doar superstitie, Pratt celebreaza in suita sa de texte energia si vitalitatea limbajului ce reda lumii sensurile ei ascunse.
    Pratt este, in ciclul lui Corto, pelerinul fascinat de vestigiile pe care imaginatia veacurilor trecute le lasa in urma sa. Bahia, spre care se indreapta straniul echipaj marin, convocat la intalnire de mesajele lui Ogoun Ferraille, este locul in care se afla concentrate sevele acestei Africi exilate de sclavie in Americi, o Africa ce reuneste barocul si macumba in matricea muzicala si fantasta a vrajii si invocatiilor. (Ioan Stanomir, fragment din prefata)