Exista un criteriu generational care ii deosebeste, sa zicem, pe criticii saizecisti de cei optzecisti (mult mai putini la numar, din start), criteriu vizibil la multe niveluri, de la repere teoretice si pana la stil. Generatiile, la randul lor, datoreaza mult momentelor politice, mai favorabile pentru cei care se afirma sau revin in literatura la inceputul deceniului 1960-1970, destul de putin ofertante pentru cei afirmati in ultimul deceniu ceausist. Insa, dincolo de evidenta criticilor care transgreseaza momentele politice si generatiile, mai trebuie spus ca, spre deosebire de cartea de proza sau de poezie, cea de critica are o dimensiune pedagogica subiacenta, care-i da o mai mare imunitate la "uzura" pe care o produce asupra textului factorul timp. Aspectul ei "generational" este mai putin relevant decat continutul critic propriu-zis. - Razvan Voncu