Un roman intesat de magie, in care personaje obisnuite impartasesc povesti extraordinare.
Intr-un sat linistit din Irlanda, un mit local este pe cale sa schimbe totul...
In urma cu o suta de ani, Anna, o fata de la tara, se ofera sa ajute un enigmatic vizitator american sa traduca povesti cu zane din gaelica in engleza. Dar nimic nu e asa cum pare, iar tanara se trezeste in curand in inima unui mister care ii pune viata in pericol.
In New York, in zilele noastre, Sarah Harper se imbarca intr-un avion cu destinatia Coasta de Vest a Irlandei. Dupa ce ajunge acolo, descopera ca a dezgropat secrete intunecate – secrete care oscileaza la granita dintre cotidian si nepamantean, dintre lumea muritorilor si cea a zanelor, pe care foarte putini o pot vedea.
Traducere din limba engleza de Alina Marc Ciulacu.
Fragment din romanul "Culegatorul de povesti" de Evie Woods:
"Toate sperantele ca e doar rodul imaginatiei sale i-au fost spulberate cand s-a apropiat. Era o silueta intunecata care statea langa un zid de piatra, cat se poate de vie si miscatoare. Sarah si-a tinut rasuflarea, poate chiar a spus o scurta rugaciune, si a ajuns in cele din urma langa el sau ea sau orice o fi fost. A vazut o capatana mare, cu urechi lungi si un nas de un alb-crem, care a prins sa raga din toate puterile. Zgomotul a fost cat pe ce sa o dea gata pe Sarah, care si-a apasat o mana pe inima, iar cu cealalta s-a sprijinit de macesul din spatele ei.
- Iisuse! i-a strigat magarului, care parea la fel de deranjat de prezenta ei. Cat pe ce sa fac infarct din cauza ta! i-a spus ea, usurata.
Un ochi mare si sticlos s-a intors inspre ea si Sarah a mangaiat coama animalului.
- Ce cauti aici? a intrebat ea a continuat imediat: De ce vorbesc cu un magar?
Era linistitor, intr-un fel bizar. O facea sa nu se mai simta chiar atat de singura in primul rand, sa nu i se mai para atat de absurd ca se afla aici.
Pentru a da parca de inteles ca intalnirea lor se terminase, magarul i-a intors incet spatele si a plecat, taraindu-si picioarele doar el stia unde.
- Pa-pa! a strigat Sarah in urma lui, iar bataile inimii i-au revenit in sfarsit la un ritm normal.
I s-a parut ciudat de placut sa se sperie de un lucru real, si nu de fricile din mintea ei. S-a sprijinit cu toata greutatea corpului de zidul din spate, ca sa-si recapete suflul. Asemenea unei avalanse lente, pietrele de sub ea au prins sa se miste si s-au naruit, iar ea s-a trezit intinsa pe spate, cat era de lunga, in camp.
- Grozav! Exact ce-mi lipsea! si-a zis si s-a intrebat in sinea ei ce altceva i s-ar mai putea intampla.
A prins sa ninga usor, iar fulgii se invartejeau prin aer in jurul ei.
- Craciun fericit! a soptit ea pentru sine."