In cartea de fata, Sam Harris propune o reevaluare a categoriilor si valorilor morale din perspectiva stiintei. Teza lui Harris este ca, daca exista o moralitate, sau o valoare intrinseca a faptelor, de vreme ce stiinta e cea mai in masura sa stabileasca faptele, atunci tot ea are datoria sa stabileasca si adevarurile si valorile morale. Nu mai este momentul ca stiinta doar sa descrie comportamentele umane si sa nu intervina in controversele legate de valorile morale. Din perspectiva aceasta, Harris concepe morala ca pe o ramura subdezvoltata a stiintei.

 

Premisa cartii este cat se poate de simpla: bunastarea oamenilor, sustine Harris, depinde de evenimentele din lume si de starile creierului uman.

 

Or, oamenii de stiinta, in special cei implicati in cercetarile neurostiintelor, stiu deja destul despre creierul uman, astfel incat sa poata trasa distinctii clare intre diferitele moduri de viata sociala si sa le claseze ca mai bune sau mai rele, in functie de cat de departe sunt de adevarul faptelor si deci de moralitate.

 

Pentru ca de fapt, spune Harris, scopul stiintei trebuie sa fie imbunatatirea calitatii vietii, dar acesta nu poate fi atins decat printr-o etica intemeiata stiintific.

 

Sam Harris insufla o noua pasiune unei dezbateri stravechi. Lecturand aceasta teribila si indrazneata carte, ve-ti simti ca vi se cutremura pamantul sub picioare. Ratiunea n-a avut niciodata un avocat mai inflacarat. - Ian McEwan, autor al romanului Amsterdam