Omule, precum este lumanarea care arde in fata ta, la fel este si viata ta. Cu cat lumanarea arde mai mult, cu atat se micsoreaza mai tare. La fel si tu, cu cat mai mult traiesti, cu atat mai mult se scurteaza vremea vietii tale. Daca lumanarea arde pana la sfarsit si se stinge, la fel se va termina si viata ta omeneasca si vei muri. Dupa cum, stingandu-se lumanarea, ni se pare ca nici nu ar fi fost, asa si atunci cand omul moare si este inmormantat, se pare ca nici nu a existat. Vezi, omule, ce este omul si ce este viata lui!
Adu-ti aminte ca asa si viata ta se va stinge, precum vezi lumanarea care fumega in fata ta si pregateste-te din timp pentru sfarsitul tau, ca sa ai un sfarsit fericit. Fa-mi cunoscut, Doamne, sfarsitul meu, si numarul zilelor mele care este, ca sa stiu ce-mi lipseste. Iata, cu palma ai masurat zilele mele si statul meu ca nimic inaintea Ta.
Dar toate sunt desertaciuni; tot omul ce viaza. Desi ca o umbra trece omul, dar in zadar se tulbura. Strange comori si nu stie cui le aduna pe ele (Psalmii 38, 5-10).