Profund poet crestin vizionar, Ioan Petras isi inalta imnul pe trei trepte, tot atatea coloane de sustinere a unei liturghii cosmice de un melos coplesitor, care are ceva din aroma colindelor romanesti si solemnitatea coralei clasice. Intens spiritualizat, umanul e tranfigurat pana la a deveni o figura mitica. Obsedat de lumina dintai si de tacerea din primordii, poetul invoca holde de crini (dar si de ingeri!), munti de mir, soboare de orhidee, turme de stele si mai ales mierla, cu cantecul ei divin, pentru a sustine elanul adoratiei sale mistice. O viziune a mortii ca pregustare a paradisului, o neintrerupta sarbatoare, ca o intindere nesfarsita de poteci pentru ingeri si fluturi, un capat al cuvantului inspirat promit Daniile Daniei lui Ioan Petras. Si chiar mai mult de atat! - Mircea Petean