De rasul curcilor este o culegere de povestiri transmise de autor prin intermediul unei Sherezada moderna, ce - nu se stie din ce motiv, insa in mod sigur nu pentru a-si pastra capul pe umeri - il imbrobodeste pe un Sultan la fel de modern, impuindu-i capul cu intamplari hazlii, al caror umor izvoraste dintr-o satira a societatii de azi in care, asa cum bine spune Emilia Dabu in prefata cartii: "binele din noi trece prin iadul din jur".
Sultanul, desi vorbeste aceeasi limba cu cea careia ii zice Shakira, in loc de Sherezada, asculta povestirile prin intermediul unui interpret, un Intelept ce nu intelege nimic din ce aude, dar care "traduce" fara a fi nevoit sa traduca tot ceea ce spune povestitoarea, prezentand Maritului - ca in jocul "telefonul fara fir" - propria versiune a celor auzite, pentru ca in final nimeni sa nu se inteleaga cu nimeni, cum de fapt am putea spune ca se intampla in lumea in care traim.
Personajele, arhetipuri umane moderne, de la inavutitul peste noapte, la politicianul corupt, si inca multi altii, se vor intalni cu totii la final intr-un cimitir - devenit in viziunea autorului Purgatoriu - unde, in chip de fantome, isi asteapta izbavirea de pacatele din timpul vietii. Dar, desi plecarea in Rai se face zilnic, cu un autobuz care coboara din Ceruri sa-i ia pe cei dusi, cel putin pentru unii biletul poate fi indelung asteptat.
Curca sa fii si n-ai cum sa nu razi lecturand volumul de fata, daramite noi, cititorii de rand, care abia asteptam ca o astfel de carte sa vada lumina tiparului. Caci, nu-i asa, "unora le place hazul".