Descopera filosofia. Bergson. Spectrul de necuprins al vietii 

Henri Bergson (1859-1941) a indraznit sa infiga steagul metafizicii, poate pentru ultima oara, in mijlocul acelor fenomene pe care stiinta nu era capabila sa le explice, precum interactiunea corp-minte, memoria sau cauzele variatiei genetice. Daca filosofii transformasera timpul intr-o degradare a eternitatii sau intr-o forma a sensibilitatii noastre, el l-a definit drept principiu absolut al metodei filosofice, transformand intuitia intr-o "gandire in durata". Insa contributia bergsoniana nu s-a oprit aici. Insolita lui conceptie diferentiatoare despre timp il recomanda ca punct de reper absolut al filosofiei continentale din a doua jumatate a secolului XX, care a reluat fara incetare chestiuni, precum depasirea conditiei umane si a perechii subiect-obiect, pe care le-a abordat intr-o forma deja clasica. Odata cu Bergson, vechiul spiritualism francez, mostenitor al subtilitatii lui Pascal si revigorat cu forta romantismului german, iese din amorteala si se adanceste in studiul stiintei pentru a dezarma pozitivismul advers, ce ameninta sa reduca constiinta la un simplu ornament cerebral. - Manuel Cruz, profesor universitar de filosofie