In urma cu un secol, criticul sociologizant Mihai Ralea se intreba: De ce nu avem roman? Daca ar fi trait in vremurile de acum si ar fi parcurs doar creatia romanesca a scriitorului Viorel Savin, cu siguranta si-ar fi refuzat sa mai problematizeze pe atare tema. Aportul romanesc, pe langa cel dramaturgic, al autorului bacauan este o pledoarie pentru triumful genului amintit.

 

Cel de-al saptelea volum din ciclul Romanele din B., pe langa continuitatea epica si de stricta  problematica sociala, aduce si un element de noutate. Este vorba de proiectarea socialului nu la vreo scara continentala, ci la una semiempireica, ceea ce ne aminteste de Prologul in cer, din viziunea goetheana a poemului Faust. Am fi tentati sa-i numim intreprinderea o utopie. Insa realitatea romanesca ne-ar contrazice. Nici modalitatea unui Swift, transferand naravurile lumii sale in imaginarele tari ale liliputanilor sau ale blefuscanilor, nu e de intalnit aici.

 

In marginile imaginarului crestin, autorul inventeaza un alt gen de Purgatoriu decat catolicul Dante Alighieri; il denumeste Alimbaria si ni-l prezinta ca pe o antecamera a patrunderii sufletelor in viata vesnica. Practic, avem de-a face cu un teritoriu ceresc de inspiratie mundana, laicizat fara vreo intentie de desacralizare, ci doar pentru a ne propune alta fateta a imaginarului sau, una de natura ludica. Trimisul alimbarian, sub forma de spirit veghetor asupra probabilitatii ca un pamantean sa inverseze polii civilizatiei prin stimularea adeziunilor democrat-ecologizante, ne va pune in tema cu situatia unor destine din zona predilecta a romancierului Viorel Savin.

 

Cele doua iubiri ale adolescentului Dorian Maftei ne vor solicita interesul prin ineditul lor, de o factura tragica, de o parte (cea platonica, redusa doar la comunicarea telefonica cu infirma Doriana, replica  grava la mozartiana Bastien und Bastienne), si dramatica pe de alta, fiind vorba de o relatie socialmente tabu, - o pasiune care pune in conjunctie erotica un elev in pragul majoratului si profesoara lui doar cu cativa ani mai varstnica.

 

Romanul este o sincera pledoarie pentru relatii omenesti pline de empatie. O carte captivanta, cu scriitura alerta si stil dinamic. - Mihai Botez