De patientia (Despre rabdare, cca 417 d.Hr.) reprezinta o lucrare care se remarca in primul rand prin interpelarea si repunerea in atentie a textului biblic. Tratand o tema sensibila, discursul Fericitului Augustin ia uneori forma unei cuvantari teologice riguroase, alteori blandetea unei povete parintesti. De coniugiis adulterinis (Despre adulter, cca 419/420 d.Hr.) este o opera in care Fericitul Augustin ne vorbeste despre despartirea sotilor, despre adulter, despre divort, dar si despre posibilitatea incheierii unei noi casatorii.

 

„Virtutea sufletului care se numeste rabdare este un dar atat de mare de la Dumnezeu, incat este proclamata rabdare chiar si (rabdarea) lui Insusi, pe care El ne-o ofera, prin care asteapta ca cei rai sa fie indreptati. Astfel, rabdarea si-a luat numele de la „patimire”, desi Dumnezeu nu poate patimi nimic. Totusi, nu doar credem cu tarie ca Dumnezeu este rabdator, ci chiar marturisim aceasta pentru mantuirea noastra. Dar care sa fie rabdarea Lui Dumnezeu si cat de mare sa fie ea, cine ar putea explica prin cuvinte?”