Nu este, fara indoiala, nicio nevoie sa asigur pe cetitori ca volumul al doilea al Destinului omenirii il continua pe cel dintai. Vreau numai sa le atrag atentia ca legatura dintre ele e atat de stransa incat partea de la inceput a volumului de fata ar fi trebuit sa formeze sfarsitul celui precedent, daca dimensiunile pe care le‑ar fi luat, atunci, n‑ar fi devenit excesive. Motive de comoditate practica au silit astfel editura sa modifice, din acest punct de vedere, impartirea, pe care o proiectasem eu, a materiei. Nadajduiesc dar ca cetitorii, tinand seama de aceasta lamurire prealabila, vor binevoi sa raporteze la ultimele trei capitole din volumul intai, privitoare la noile forme de viata ce tind a se impune astazi omenirii, primele capitole ale volumului de fata, care cauta sa le determine, nu atat utilitatea prezenta, cat perspectivele de viitor. Nu trebuie, intr‑adevar, sa uitam ca problema de capetenie pe care ne‑am propus s‑o cercetam, pe deasupra celor ce se mai pot gasi implicate intr‑insa, este aceea a „destinului” omenirii. Ceea ce trebuie sa ne preocupe prin urmare, mai presus de orisice, este viitorul lumii, prezentul ei neputand fi pentru noi, din acest punct de vedere, decat un punct de plecare si, fireste, un izvor de informatii, ce pot cateodata fi revelatoare. P.P. Negulescu