M-am intrebat adesea, de ce ma confrunt cu tot felul de frici? De unde vin ele si de ce nu-mi dau pace? Cine oare le genereaza? Oare nu chiar credinta mea funesta in propriile limitari, in ego-ul meu cel fals sI marginit, aceasta personalitate cu care ma identific mereu si care este mentionata in toate invataturile spirituale ca fiind principala cauza a suferintei si sursa ignorantei?! Stiinta obiectiva actuala este de acord cu invataturile autentice spirituale atunci cand mentioneaza ca avem de ales intre a ne agata de perceptiile noastre gresite si de temerile pe care le produc sau de a crea rapid o noua realitate mirifica a vietii prin puterea intentiei benefice si a gandului in mod dumnezeiesc integrat, prin cultivarea unei viziuni intelepte novatoarea asupra fiintei noastre si asupra realitatii tainice din jurul nostru.

Am inteles ca durerea pe care mi-o genereaza starile de frica nu este cauzata de emotia in sine, ci de atitudinea mea gresita asupra ei. Modificand din temelii perspectiva, mi-am transformat astfel perceptia si, in consecinta, s-a modificat ca prin farmec modul in care eu retraiam si experimentam acel eveniment.
 

Cheia catre lipsa fricii este mereu la indemana noastra. Eliminarea neintelegerilor de tot felul ne permite sa cream o noua relatie cu Macrocosmosul, care ne va transforma din temelii viata. Totul tine de alegerea noastra benefica, inteleapta si de aspiratia noastra de a vedea tot si toate cele dintr-o perspectiva noua eminamente formidabila.