Interviul literar trebuie sa fie, inainte de toate, o marturie, o confesiune, o punere in scena a dimensiunilor polivalente ale unei personalitati in contextul epocii in care a trait, in ambianta ideilor estetice asumate si a creatiilor oferite constiintei timpului. Scriitorii, istoricii, oamenii de cultura din aceasta carte sunt multi si diferiti ca structura, temperament, anvergura. Diversitatea, e, asadar, o constanta a cartii, la care se adauga o anumita structura repetitiva, a intrebarilor, care, cu firesti modulatii revin asupra unor teme, aspecte obsesive emblematice: locul nasterii, copilaria, formarea culturala si spirituala, mentori, modele si repere ale devenirii intelectuale, constante ale creatiei si viziunii , toate acestea fiind integrate intr-o "poveste" cu caracter recurent despre un scriitor, despre o carte, despre un eveniment. Scriitorii devin protagonisti ai acestei povesti, eroi ai unor naratiuni exemplare dialogate prin care isi marturisesc vise, aspiratii, idei referitoare la actul de a scrie, la propriul laborator de creatie. Evident, cel care pune intrebarile isi asuma cu buna stiinta, cu o anume smerenie si responsabilitate, un rol secund, acel a de a pregati ambianta dialogului, de a favoriza prin intrebari stimulative bine alese raspunsuri revelatoare, interviul fiind o forma de a duce spre publicul larg gandurile si trairile interlocutorului, de a oferi rezonanta cuvenita unei voci importante a culturii romane sau straine. - Iulian Boldea