Cartea care vede acum lumina tiparului reuneste o seama de articole si studii ale lui Eduard Andrei si Laurentiu Vlad dedicate participarii Romaniei la Expozitia Universala de la New York (1939-1940), unele publicate de-a lungul timpului in varii reviste stiintifice si volume colective, altele, inedite ori doar schitate in diferite alte texte tiparite. Acestea au fost grupate in functie de autori si de domeniul lor de interes, astfel ca s-au conturat doua perspective, una a istoricului care combina studiile culturale, mentalitatile, respectiv analiza pozitiva, clasica a trecutului si a identitatilor nationale, alta a istoricului de arta, a specialistului in arte vizuale, care, fiecare cu mijloacele proprii, cauta sa desluseasca detaliile imaginarului identitar. De aceea demersul a fost gandit ca unul comun, precum o scena in care se regasesc doua istorii complementare, diferite in analize, mijloace sau proceduri metodologice ori teoretice, dar care abordeaza, in linii mari, acelasi material documentar, acelasi teren de studiu, fiind conturate formal, fiecare in parte, in cinci capitole distincte. Este, asadar, un demers unitar prin complementaritatea celor doua sectiuni, dar si o culegere de studii, in care fiecare text si-a pastrat individualitatea.

 

Sigur ca autorii au fost mai degraba tentati sa precizeze ca volumul de fata are ca obiectiv principal cercetarea imaginilor identitare ale Romaniei in cadrul Expozitiei Universale de la New York (1939-1940). Insa prin detaliile artistice, diplomatice, economice si politice dezvaluite, apare ca o evidenta ca face parte si dintr-o istorie a relatiilor romano-americane de la finele anilor 1930, dar si dintr-una a artelor romanesti in calatoriile lor dincolo de Atlantic.