Draga domnule si prietene. Scrisori catre Arsene Henry, ministru al Frantei la Bucuresti (1897-1904), de la Sabina Cantacuzino, Clara Haskil, Maria Pillat, Anna Kretzulescu-Lahovary, Maria Cantacuzino, Olga Cantacuzino-Miclescu. Editie ingrijita, traducere din franceza, studiu introductiv si note de Florin Turcanu

 

Volumul de fata reuneste o corespondenta inedita al carei destinatar, Arsene Henry – ministrul Frantei la Bucuresti intre anii 1897 si 1904, a numarat printre prietenii sai romani membri ai mai multor familii de vaza din prima jumatate a secolului trecut. Relatiile lor s-au prelungit multi ani dupa incheierea misiunii diplomatului francez in capitala Romaniei si, asa cum o atesta corespondenta publicata aici, personalitatile feminine ale vremii – Sabina Cantacuzino, Maria Pillat sau Anna Kretzulescu-Lahovary – au fost cele care au perpetuat si nuantat o prietenie infiripata odata cu secolul XX si incheiata in 1931, la moartea lui Arsene Henry. Scrisorile primite de fostul ministru de la corespondentele sale dezvaluie o subtila inlantuire de ganduri si sentimente conturate pe fundalul marilor evenimente si transformari prin care au trecut Romania si Europa dupa Primul Razboi Mondial. Importante momente si personalitati politice, figuri intelectuale si artistice, amintiri, dar si sperantele nascute odata cu formarea Romaniei Mari se estompeaza treptat, in pas cu trecerea timpului. Numele Clarei Haskil, a carei prezenta artistica o cauta spre sfarsitul vietii batranul diplomat pasionat de muzica, se alatura in aceasta corespondenta prietenelor fidele din elita romaneasca. (Florin Turcanu)

 

Amintirile pe care le evocati au trezit in mine imaginile unei vieti iremediabil trecute. Nu doar din cauza celor disparuti, pe care ii iubeam, si a tineretii noastre, care infrumuseta orice lucru, ci si din cauza imbatatoarei atmosfere care preceda toate catastrofele. Intorcandu-ne cu gandul atunci, nu vi se pare, oare, ca era cu adevarat o alta lume, iar noi eram altii? Caci o lume s-a sfarsit, fara indoiala, si o alta a inceput: toate impartirile conventionale facute de oameni – secolele, anii – nu inseamna nimic si degeaba schimbam data la 1 ianuarie, caci nimic nu justifica importanta plina de prejudecati care se da acestei schimbari, in timp ce, in Europa cel putin, o era istorica e definitiv incheiata si o noua era se deschide. (Sabina Cantacuzino, scrisoare din 2 iunie 1922)