Lucrarea de fata se adreseaza deopotriva profesionistilor dreptului (magistrati, avocati, membri ai corpului academic, studenti) preocupati de garantarea dreptului la aparare al persoanei private de libertate si de  dreptul executional penal, cat si persoanelor private de libertate si apartinatorilor acestora care, obligati fiind sa se confrunte cu socul carceral, vor putea intelege mai bine posibilitatea apararii drepurilor lor pe parcursul privarii de libertate.

 

Legislatia procesuala penala si executionala penala nu reglementeaza riguros dreptul la aparare al persoanei private de libertate condamnate, asa cum o face in ceea ce priveste obligativitatea asigurarii asistentei juridice a inculpatului privat de libertate anterior pronuntarii hotararii definitive. Altfel spus, rigoarea sanctiunii lipsei de aparare a persoanei private de libertate lipseste odata cu pronuntarea hotararii definitive, ca si cum, odata incarcerat, condamnatul nu mai trebuie sa fie aparat in exercitarea drepturilor sale legitime.

Consideram ca nevoia condamnatului de asistenta juridica poate aparea in proceduri de la cele mai simple (cele vizand conditiile carcerale, de alimentatie, de cazare), la cele medii (vizand dreptul la munca, la vizite, la pachete, etc.) si pana la cele complexe din punct de vedere jurdic, cele vizand procedurile de contestare a sanctiunilor aplicate, modificarea regimului de executare sau liberarea conditionata, proceduri in care, regretabil, condamnatul este foarte rar efectiv asistat de aparator.