La o jumatate de secol de acumulari normative specifice si circa 40 de ani de afirmare ca disciplina stiintifica, Dreptul mediului isi adauga in ultimele decenii un nou capitol dens, dinamic si reprezentativ de reglementari si contributii teoretice novatoare. Complementara si in interdependenta cu celelalte probleme ecologice majore - poluarea generalizata si biodiversitatea -, provocarea climatica a generat un regim juridic prin excelenta international si cu vocatie universala privind combaterea si atenuarea incalzirii globale si adaptarea la schimbarile climatice. Promotor al unor concepte, principii si instrumente novatoare de atingere a obiectivelor climatice asumate, acesta isi revendica deja, in virtutea particularitatilor evidente pe care le prezinta, o anumita autonomie si pretentia de Drept al climei. Si aceasta cu atat mai mult cu cat, prin Pactul verde (Green Deal) al Uniunii Europene, urgenta climatica a impus obiectivul neutralitatii carbon si a creditat tranzitia ecologica ca o strategie continentala de crestere durabila.