Neamul Amzarestilor era unul vechi, bine cunoscut in partea de sud a judetului Arges, unde, pe la jumatatea secolului al XIX-lea, detinea mosiile dintre Bradu Mare si Cersani (foste Budisteanu), precum si pe cea de la Gliganu. Cersaniul era o straveche localitate; o cruce amplasata tarziu, in 1971, atesta existenta localitatii inca din 1520, dar cu siguranta ca, aflata pe calea ce lega Ardealul de Dunare, ea data de mult mai mult timp. Caci "Cersanii sau Cersanele, cum se spunea mai demult, au fost decenii intregi, inainte si dupa 1800, centru pentru schimbul de marfuri intre Ardeal si balta, adica partile Dunarii".

 

Amzar si Amzarescu erau unul si acelasi neam. Inainte ca starea civila sa treaca in seama primariei, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, nasterile, casatoriile si mortile erau inregistrate in registrele de stare civila parohiala. Copilul primea un nume de botez si era inregistrat drept fiul lui... Astfel, fiul lui Ion era Ionescu, fiul lui Popa era Popescu etc. Aidoma, fiul lui Amzar era Amzarescu. Mai multe acte din arhiva lui Dumitru Amzar sunt emise pe numele de Amzarescu. De pilda, diploma de bacalaureat este emisa pe numele "Amzarescu", care este taiat si adaugat deasupra "Amzar"; iar semnatura elevului insusi este D. C. Amzarescu. Un certificat de identitate, emis de Primaria Comunei Cersani la 21 octombrie 1926 (probabil, la inscrierea la Universitate, unde a prezentat diploma cu numele Amzarescu), prin care se atesta ca cei ce foloseau numele de Amzar sau de Amzarescu erau una si aceeasi persoana, arata ca situatia nu mai putea dura: Dumitru va semna intotdeauna de aici inainte Amzar si toate documentele lui sunt emise pe acest nume. - [Fragment]