Te surprinde marea ei bunătate pe care o revarsă asupra celor sărmani şi suferinzi. Versurile ei alină dureri și vindecă rǎni. Poeta e o tovarășă de drum a deznădăjduiţilor, cărora vrea să le redea optimismul, bucuria de-a trăi, speranţa că Dumnezeu le va auzi rugile. Unele dintre versurile ei seamănă cu nişte rugăciuni. Dar ea nu se roagă pentru sine. Se roagă pentru cei năpăstuiți și bolnavi. Impresionante sunt poemele ei despre mamă, alături de care își petrece nopţile, răsplătind-o cu o dragoste cristică. Nu voi greşi dacă voi susține că poezia Angelinei Popovici seamănă, pe undeva, şi cu nişte psalmi. Imaginile ei sunt ca nişte oglinzi în care se văd suferinţele acestei lumi. - Dumitru Crudu