Cind au gasit acel lac pe marte, am parasit casa si neam mutat la hotel. Apoi apa a intrat in ziduri, a ajuns la firele electrice si eram deja departe, cu harta inchisa, corpul clar. Familiile acopera totul, protejeaza, dar familiile au fost invinse. Acum vin ajutoarele, le asteptam in zapada. Daca se poate vorbiti cu supravietuitorii, spunetile pe nume, intrebatii despre ei. Sint deja departe, stiu numerele si muzica, sint turisti, cu functiile dereglate, specii sidefii carnivore, platforme transparente rasarite dupa incendiu, in apa foarte mica sclipind printre stele. Apoi printrun soare de iarna, la ore incerte, biarritz, tanger, fes, rx, detroit. Noutatea acestui volum e radicala. Ruxandra Novac abreviaza si dezvolta fragmente de limbaj, asuma si externalizeaza senzatii, propune si revoca simboluri spontane cu aceeasi naturalete. Nu-mi amintesc, in ultimele decenii, vreun alt nume care sa fi dat, in poezia noastra, sentimentul acut ca pune la cale o lume. Nu un artefact, nu o butaforie, nu un terariu. O lume. - Cosmin Ciotlos Imi imaginez ca asa ar trebui sa arate jurnalul unei fiinte extraterestre (orice fiinta extraterestra este o fiinta din viitor) venite sa ia contact cu umanitatea, cu legile ei de functionare, cu limbajul, cu emotia. Asimilindule in propria structura in timp ce le studiaza. E o forta care traverseaza tot acest discurs, dar ea nu vine din siguranta (care nu exista). Cita siguranta sa gasesti la marginea prapastiei!? Sa ne bucuram de aceasta carte de poezie a Ruxandrei Novac cu atit mai mult cu cit revenirea se produce dupa o pauza atit de lunga. Alwarda este o istorie a fragilitatii. - Dmitri Miticov Ruxandra Novac a marcat poezia din anii 2000. Revenirea ei dupa 17 ani este cel mai asteptat come back din poezia romana contemporana. Si ce revenire! E mai curand o reinventare, o noua viata, un nou nivel cu toate armele reincarcate. Alwarda deseneaza o miscare continua pe harta intre desertul postindustrial din Detroit, luminile stinse din Bucuresti si Marea Nordului. O calatorie transnationala, plutind pe deasupra granitelor lichide, care coregrafiaza "semnele obscure" ale unui organism afectat de jet lag, suspendat intro staza desincronizata cu timpul interior. Dar care, ca un ceas atomic, arata ora exacta in poezia de acum. - Mihai Iovanel