mereu am vrut sa port in mine antidotul pentru un fenomen/ raspandit, ca viata traita in documente word trimise incontinuu/ altcuiva. visez podul de piatra care s-a daramat doar el facea/ legatura intre noi si societatile la care contribuiam. Incearca/ doar sa intelegi mecanismul necesar unei vieti pentru a nu fi/ nimic din ce trebuia, o femeie mi-a vandut un cartus cu pachete/ de tigari pline de carton, farmacista povesteste ca femeile vin/ dupa teste de sarcina, barbatii dupa pastila de a doua zi. imi e/ greu sa simt ceva pentru aceste locuri. e nevoie de tot mai mult/ alcool pentru a bruia gesturile, oamenii, aritmia / sfaturile se leaga intr-un discurs despre tesuturi benigne/ acoperind matern corpul in lichid antibacterian. Victimologia,/ stiinta victimei, plaseaza omul in public, suntem intr-o gradina/ zoologica fara ingrijitori ne spunem la revedere prin aplicatii/ de recunoastere faciala. vedem umeri nodurosi, tristetea femeii/ indobitocite, educatia ei emotionala primita de la copilul retardat/ plecarile cu usi trantite au fost sunetele reactiilor cunoscute / acum cand nu mai pot suporta urlete vorbesc despre un interior/ care nu mai exista oamenilor pe care nu-i recunosc. trebuie sa/ nu povestesc ce simt pentru a acumula caldura umana, intr-o/ zi ne vom apropia atat de mult incat nu vom mai putea renunta/ la ce am inteles. am crezut mereu ca imi simt mai acut corpul/ datorita unui transplant gresit de existenta / primul strat al pielii este tesut mort/ il folosim pentru a atinge / acum ca ne-au ramas doar conceptele despre viata reala/ stim ca nimic nu mai e necesar / simtim legaturi despre care nu vorbim