Intr-o cultura mercantila si narcisica, putini mai reusesc sa traiasca o iubire implinita si autentica, stabila si satisfacatoare. Si aceasta, pentru ca uitam adeasea ca iubirea, ca orice fel de ''arta'', are nevoie de exercitiu si rabdare, de concentrare si determinare. In aceasta carte clasica, Fromm exploreaza diversele chipuri ale iubirii, incepand cu forma ei romantica (adesea gresit inteleasa), continuand cu dragostea fraterna si cea erotica si incheiind cu iubirea de sine si de Dumnezeu, precum si cu dragostea pentru parinti si copii. Scris cu jumatate de secol in urma, acest ghid al indragostitului ratacit este mai actual ca oricand, oferind, intr-un limbaj limpede, cai spre un plus de intimitate, de pasiune si de rezonanta afectiva. Lectia lui Fromm este ca iubirea incepe prin a oferi ceva celui drag (bucurie, intelegere, umor, curiozitate sau chiar tristete), prin a darui ''toate expresiile a ceea ce este viu in noi''. ''In anii 1970, am fost adeseori martor al felului deosebit in care Fromm isi exprima iubirea. O simteam in felul in care incepea o conversatie cu cineva. Si, mai presus de toate, o simteam in felul in care se raporta la sotia lui, Annis: cand o staruta in lift, cand isi lua ramas bun, cand o privea si o atingea. Capacitatea lui Fromm de a darui iubire poate fi resimtita chiar si azi de cei care citesc Arta de a iubi.'' - Rainer Funk, psihanalist si fost asistent al lui E. Fromm ''Iubirea nu este in primul rand o relatie cu o anumita persoana. Ea este o atitudine, o orientare a caracterului care determina relationarea unei persoane cu lumea ca intreg si nu doar cu un unic ''obiect'' al iubirii. Daca cineva iubeste doar o alta persoana si este indiferent fata de restul semenilor sai, iubirea sa nu este iubire, ci atasament simbiotic sau autocentrare amplificata.'' - Erich Fromm