Orice tip de spectacol implica o participare a spectatorului. Spectatorul poate sa se apropie afectiv pana la identificare fie cu anumite personaje din spectacol, fie cu anumite momente din parcursul timpului scenic. Spectacolul in desfasurarea sa pune in joc o serie complexa de procese psihice, experiente psihologice, situatii limita. In scena sunt puse in lumina nazuinte, satisfactii sau insatisfactii pe care imaginatia spectatorului le poate considera sau simti ca fiind personale. Teatrul terapeutic se adreseaza persoanelor cu probleme de sanatate psihica sau fizica si persoanelor cu probleme de adaptare sociala. Scopul acestui tip de teatru este acela de a incerca sa trateze maladii sau deformari prin tehnici proprii fiecarei tip de afectiune. Prizonierii care suporta greu recluziunea sunt si ei posibili beneficiari ai teatrului terapeutic. Pentru a-si dovedi eficienta, teatrul terapeutic propune activarea creativitatii, constientizarea notiunilor de armonie in natura si societate, exersarea redobandirii unei identitati constiente de sens si valoare in planul existentei. - Conf. univ. dr. George V Grigore