Publicata in 1928, povestea-cult a lui Belle de Jour a starnit reactii aprinse in epoca, aducandu-i autorului acuzatii de pornografie si aruncand romanul in umbra pana in 1967, cand a fost readus in atentia publicului de ecranizarea magistrala a lui Luis Bunuel. Desi marginal in epoca, Belle de Jour a ocupat intotdeauna un loc aparte in opera si, dupa cum spunea Kessel insusi, in inima lui, fiind dedicat Nadiei-Alexandra Polizu-Micsunesti, prima sa sotie, originara din Romania si cunoscuta ca Sandi, care s-a stins din viata rapusa de tuberculoza chiar in 1928, anul aparitiei romanului. Analiza psihologica profunda cu puternice accente sociale, romanul urmareste drama lui Severine Serizy, o tanara bogata care pare a avea tot ce-si poate dori o femeie: o viata fara griji, o frumusete rapitoare si un sot bland pe care-l adora. Prinsa intr-o relatie intima ce-i ofera doar bucuria de a darui, Severine ascunde insa un secret tulburator: descoperindu-si sexualitatea adormita de traume adanci si haituita de dorinta atingerii unui barbat brutal care sa o supuna, tanara porneste in cautarea placerii lucrand clandestin intr-o casa de rendez-vous sub numele Belle de Jour. Indeplinirea fanteziei intr-o lume a bunei-cuviinte are insa un pret necrutator: captiva intre satisfactia pe care i-o aduc niste necunoscuti si spaima de a pierde pretuirea barbatului pe care il iubeste, Severine aluneca treptat in nebunie, iar in conflictul ei interior autorul traseaza cu subtilitate de maestru ciocnirea dintre doua lumi: cea burgheza a valorilor inalte si cea saraca a Parisului, o lume dura a oamenilor nevazuti si a placerilor primejdioase.