Publicat in 1956, romanul Caderea exploreaza in profunzime constiinta omului modern in fata raului prin tulburatorul monolog al lui Jean-Baptiste Clamence, avocat francez de succes ajuns in Olanda pentru a-si implini strania vocatie de judecator-penitent. Intr-un bar de marinari din Amsterdam, Clamence isi incepe confesiunea in fata unui presupus compatriot necunoscut, caruia ii povesteste, cu luciditate si ironie amara, tumultuosul trecut parizian ca avocat respectat si iubit de cei in nevoie, cavaler al cauzelor nobile, cetatean model si amant nestatornic. Un eveniment tragic ii zdruncina insa, intr-o noapte, echilibrul interior si multumirea de sine, punandu-l fata in fata cu propria ipocrizie si aducandu-i, inevitabil, caderea. Macinat de vinovatie si nemasurata dorinta de putere, in care recunoaste forta calauzitoare a intregii sale vieti, Clamence devine, pe masura ce povestirea ia forma marturisirii, oglinda absurdului care guverneaza existenta fiecaruia dintre noi. O opera filosofica fara egal, cu puternice accente politice si sociale, pe care Jean-Paul Sartre a numit-o ''poate cel mai frumos si mai putin inteles'' dintre romanele camusiene.