Pe 6 ianuarie 2003, parintii lui Anne Berest gasesc in cutia lor de scrisori o carte postala neobisnuita. Anonima, pe o parte are fotografia Operei Garnier, iar pe cealalta parte sunt scrise numele bunicilor, matusii si unchiului mamei sale, morti la Auschwitz, in 1942: Ephraim, Emma, Noemie si Jacques. Douazeci de ani mai tarziu, Anne Berest porneste in cautarea persoanei care le-a trimis acea carte postala. Ajutata de mama ei, autoarea exploreaza toate ipotezele posibile. Face apel la un detectiv particular si la un criminolog, sta de vorba cu locuitorii satului unde s-a adapostit familia ei si se foloseste de toate mijloacele pe care le are la dispozitie pentru a da de urma misteriosului expeditor. Pe parcursul acestei investigatii, care se intoarce in timp pana la inceputul secolului XX, Anne Berest reconstituie destinul inaintasilor ei, familia Rabinovich, fuga lor din Rusia, calatoria lor in Letonia, apoi in Palestina si, in cele din urma, sosirea lor la Paris, razboiul si ororile lui. Cartea postala este in acelasi timp o ancheta, o poveste romanesca si o cautare initiatica a semnificatiei cuvantului ''evreu'' intr-o lume laica.