Volumul acesta este unul pasionant, unul care se citeste adeseori ca un roman ideatic si evenimential al preistoriei si al istoriei generatiei optzeciste, cu toate tribulatiile pe care le-a avut aceasta pe parcursul ei accidentat, cu momente in care s-a impus sau cu momente dramatice, ce au dus la interzicerea Cenaclului de Luni. Chiar din primul capitol, Cosmin Ciotlos isi construieste intr-un mod ingenios, as zice muzical, structura. Cu o rabdare de chinez batran, autorul a parcurs colectiile revistelor, a inregistrat si a analizat cronicile de cenaclu, apoi antologiile cenaclului si tot ceea ce privea miscarea literara tanara si prefigura un nou climat literar. - Ion Vartic Daca e sa-i gasesc o inrudire critica lui Cosmin Ciotlos, aceasta ar fi Florin Manolescu. Prin abordarea unor teme insolite (sau macar in afara drumurilor batatorite), prin rasturnarea unor locuri comune ale criticii, prin argumentatia ingenioasa si sustinuta bibliografic. - Romulus Bucur Inainte de a se numi, jucat calinescian, Cenaclul de Luni. Viata si opera, cartea aceasta a purtat un alt titlu: Formam testudo, cu o sintagma, recunosc, un pic pretioasa, dar extrem de sugestiva. Romanii numeau asa, testudo, adica ''testoasa'', o formatie tipica de lupta la care infanteria recurgea destul de frecvent. Mi se paruse potrivit sa recurg la aceasta metafora, imprumutata dintr-un splendid poem al unuia dintre autorii de care ma ocup in carte, ca sa rezum in doua cuvinte (exact doua) istoricul si morfologia unui fenomen de o aiuritoare complexitate. Cum altfel sa fi explicat mai plastic solidaritatea generoasa, spiritul camaraderesc, lealitatea polemica, voluntarismul tineresc pe care poetii ''optzecisti'' le-au intruchipat in primul rand prin scrisul lor? Cum sa le fi redat mai bine curajul (nu lipsit de angoase) de a inainta umar la umar intr-un mediu nu o data ostil? - Cosmin Ciotlos