In cele douasprezece povestiri care alcatuiesc volumul lui H.P. Lovecraft, scriitorul american inchipuie omenirea ca pe un avanpost firav al firescului intr-un univers altfel haotic si ostil, ce ascunde o realitate poate prea infricosatoare pentru a fi patrunsa de mintea omului. Personajele isi istorisesc propria alienare si cerceteaza necunoscutul, destramand valul subtire ce le separa viata de teritoriul unor intamplari teribile. Lovecraft trece de la evocarea tragica a singuratatii si izolarii, in ''Veneticul'', prin elemente de grotesc, in ''Dulaul'', la imbinarea genului horror cu SF, in ''Cel care susotea in intuneric'' si ''Chemarea lui Cthulhu''. Aceasta din urma, piesa centrala a mitologiei lui Lovecraft, dezvaluie natura gigantului zeu Cthulhu si ritualurile stravechi ce i se inchina, vorbind despre slabiciunea mintii omenesti in fata unei puteri izvorate dintr-o inteligenta nepamanteasca.