La treizeci si cinci de ani, Stendhal o cunoaste pe Matilde Dembowski, de care se indragosteste fulgerator. Respins de femeia adorata, isi propune sa scrie o carte in care sa faca o analiza ''exacta si stiintifica'' a iubirii. Astfel ia nastere eseul Despre dragoste. Pornind de la o tipologie a iubirii cu patru categorii - iubirea-pasiune, iubirea-capriciu, iubirea fizica si iubirea din vanitate -, Stendhal descrie procesul de ''cristalizare'' prin care indragostitul ajunge la ''iubirea perfecta''. Rezultatul este o carte unde consideratiile obiective au pe alocuri o profunda amprenta personala, unde poezia si anecdota se impletesc cu psihologia, iar vocea filozofului e acompaniata de aceea a indragostitului.