Una dintre cele mai importante si, in acelasi timp, cele mai interesante carti ale secolului XX este ''Interpretarea viselor'' de Sigmund Freud. S-a spus despre ea ca a descifrat secretul visului. Cele aproape 800 de pagini, care abunda in referinte culturale si ilustrari onirice, ar putea intimida nespecialistii. Daca insa, ideile esentiale si exemplele corespunzatoare ar da continut unei alte carti de proportii mult mai reduse, atunci, cu siguranta, oricine este interesat de viata psihica ar citi-o, pentru a-si putea intelege visele. Aceasta carte exista, se intituleaza ''Despre vis'', si a fost scrisa pentru un public larg chiar de intemeietorul psihanalizei. In timpurile pe care le putem numi prestiintifice, oamenii nu se simteau in incurcatura in legatura cu gasirea explicatiei unui vis. Daca si-l aminteau dupa ce se trezeau, il considerau o vestire, fie milostiva, fie ostila, venita din partea unor forte mai inalte, demonice si divine. Odata cu inflorirea tipurilor de gandire specifice stiintelor naturii, toata aceasta mitologie incarcata de sens s-a transpus in psihologie, si in ziua de azi nu se mai indoieste decat o foarte mica parte dintre oamenii educati ca visul este propriul produs psihic al visatorului. - S. FREUD Daca noi concepem continutul visului ca pe reprezentarea unei dorinte realizate si ii explicam obscuritatea prin modificarile operate de cenzura asupra materialului refulat, nu ne mai vine greu nici sa deducem functiile visului. Intr-o stranie opozitie cu faptul ca se spune ca somnul este tulburat de catre vise, noi trebuie sa recunoastem visul drept gardian al somnului. - S. FREUD