Lectura Didascaliconului pune cititorul in fata unei spec-taculoase experiente spirituale: intemeierea teologiei ca stiinta hermeneutica in secolul al XII-lea si o noua conceptie asupra sensului culturii filosofice si teologice, asupra traditiei si autoritatii. Spiritualismul augustinian si neoplatonismul filtrat prin Macrobius se alatura inteligentei vii si stilului scinteietor al operei marelui victorin. Tratatul anunta un sistem al stiintelor, o teorie a invatarii si o filosofie a istoriei, Hugo de Saint-Victor fiind convins de puterea formei inteligibile a logosului divin de a gazdui materia creatiei.