In ''Drumul spre cer Vol.II'', poetul ne deschide poarta spre gradina sufletului sau, unde gasim o oaza de sensibilitate si sinceritate, cititorul putand astfel empatiza cu trairile si emotiile autorului. In poeziile acestei carti, poetul trateaza diverse teme privind complexitatea conditiei umane si a Universului, concentrand, totodata, in versurile poeziilor, zbuciumul sau interior, unde umbra tristetii si-a pus amprenta, scotand astfel si mai mult in evidenta valoarea talentului sau poetic. Poezia a devenit terapie pentru autor atunci cand, dorind sa se cunoasca pe sine insusi, a hotarat sa-si exprime emotiile si sentimentele, asternandu-le pe hartie.