Dupa decenii de comentarii apologetice, dublate de aprige denuntari, am ajuns astazi sa nu mai stim prea bine cine a fost cu adevarat Sigmund Freud. Profitand de scoaterea la lumina, in anii din urma, a unor noi documente de arhiva, dar si a unor scrisori inedite, Elisabeth Roudinesco ne demonstreaza ca mai exista inca multe lucruri de spus despre omul Freud, precum si despre opera lui. Fondatorul psihanalizei ne este prezentat mai intai de toate ca acel vienez care a trait in plina Belle Epoque, cetatean al Imperiului Austro-Ungar, dar si mostenitor al Iluminismului german si iudaic. Pe de alta parte, psihanaliza este creionata ca fruct al unui demers colectiv, al unui ''cenaclu romantic'', in sanul caruia Freud a putut sa dea curs liber fascinatiei sale pentru irational si pentru stiintele oculte, transformandu-si uneori prietenii in inamici feroce si jucand pe rand rolul de Faust si Mefisto. Modern in gandirea psihologica, dar conservator in opiniile politice, Freud ne este infatisat in toata umanitatea sa: in mijlocul familiei sale, inconjurat de colectiile sale de arta, de femei, de copii, dar si de caini, un om orgolios, dar in acelasi timp ros de indoieli si pasiuni.