A fost odata soarele si in jurul lui se invartea o picatura de apa vaporoasa, vascoasa, in cele din urma solida, si a iesit un continent, un continent provizoriu care curand se va intoarce in apa. Nimeni n-a strigat: ''Pamant!'', poate doar un peste, istovit de un miliard de ani de lichid, un peste explorator care s-a aventurat in afara marii, hotarat sa mearga nestingherit. Atunci si-a dat seama ca are nevoie de plamani si de labe, de care si-a facut rost, ieri, adica acum trei sute cincizeci de milioane de ani. Trei sute patruzeci si noua de milioane de ani mai tarziu era un om. Fiindca, draga mea, asa cum ne vezi, tu si eu, n-avem decat un milion de ani si pamantul s-a racit. - Jean Duche