In 5 iulie 1650, in timp ce merge pe un drum de tara din imprejurimile Amsterdamului, Geertje Dircx e ajunsa din urma de o trasura cu portarei ai magistraturii care au primit sarcina sa o aresteze si sa o duca la casa de corectie pentru femei din Gouda. Cand i se aduce la cunostinta ca a fost condamnata la doisprezece ani de detentie, fiind gasita vinovata de furt, dezicere de contract si desfrau, femeia isi da seama ca in spatele acestui verdict se afla Rembrandt van Rijn, barbatul in casa caruia a locuit vreme de opt ani, mai intai doar ca dadaca a lui Titus, fiul pe care renumitul pictor l-a avut cu sotia sa, Saskia, iar dupa moartea acesteia, si ca iubita. Dupa ce a studiat documente de epoca ignorate multa vreme, Simone van der Vlugt si-a propus in noul ei roman istoric sa reabiliteze imaginea lui Geertje Dircx, oferind astfel o perspectiva surprinzatoare asupra unei parti importante din biografia lui Rembrandt.