Cartea Anei Sandulescu este una a infuziilor profunde, a schimburilor de esente, a metamorfozelor si a contopirii cu arta. Asta pentru ca Lia, prietena poetei-naratoare, (o femeie simpla, cu probleme de zi cu zi, dar pictorita) o are pe Espera, entitatea imateriala ce devine din ce in ce mai multprezenta. Ea o invaluie pe Lia, ii da sens, o face sa creasca, sa inainteze in arta sa si sa se implineasca. Exista si un joc al nostalgiilor si al tristetilor fulgurante. Volumul e construit pe principiul alternantei dintre naratiunile poetice ale Liei si cele ale Esperei. Frumusetea acestei carti emana din faptul ca cele doua se implinesc reciproc si impreuna formeaza doimea, adevarata creatie. Ghetarii n-au cum sa nu se topeasca. Serban Axinte