Lucrarea Literatura jocului vs. jocul literaturii. Exemplificari din poezia moderna si postmoderna s-a nascut din convingerea faptului ca, prin omniprezenta si proteismul sau in spatiul uman, jocul redimensioneaza lumea, fiind astazi un concept care sparge definitiile restranse, un fenomen care implica o complexa participare spirituala si afectiva. Vorbind despre homo ludens, cercetatorii admit o dimensiune ontologica a jocului, nu doar fecunditatea sa culturala. Toata suflarea, intr-un fel sau altul, e stapanita de ''duhul jocului''. E un ''perpetuum ludic''. Insasi varsta actuala a literaturii, definita prin dinamica novatoare a structurilor sale, integreaza si ludicul, fenomen de viziune, de tematica si imagistica generator al libertatii de creatie si expresie. ''Literatura jocului vs. jocul literaturii'' abordeaza jocul atat din perspectiva teoretica (fiind trecute in revista principalele taxonomii), cat si din perspectiva practica, parte integranta a demersului didactic. Intr-un scurt istoric al conceptului de joc, s-a putut observa ca acesta a devenit, treptat, o paradigma (asociata unei istorii a mentalitatilor) si o tema de meditatie privilegiata, intr-o varietate de domenii in care se aplica, de la biologie, psihologie, sociologie, matematica, pana la estetica, teorie a culturii si filosofie. Literatura insasi este un joc al timpului si al spatiului, al epocilor si al modelelor, iar poezia - un joc de cuvinte, care creeaza un spatiu imaginar de o complexitate fascinanta. Jocul ilustrat intr-o diversitate de universuri lirice amintite reprezinta, in fond o alta fata a meditatiei poetice, cartea avand ca scop tocmai demersul de a argumenta acest fapt in fata unui receptor specializat, fie el la varsta scolaritatii sau a maturitatii ulterioare.'' ''Lucrarea Literatura jocului vs. jocul literaturii. Exemplificari din poezia moderna si postmoderna s-a nascut din convingerea faptului ca, prin omniprezenta si proteismul sau in spatiul uman, jocul redimensioneaza lumea, fiind astazi un concept care sparge definitiile restranse, un fenomen care implica o complexa participare spirituala si afectiva. Vorbind despre homo ludens, cercetatorii admit o dimensiune ontologica a jocului, nu doar fecunditatea sa culturala. Toata suflarea, intr-un fel sau altul, e stapanita de ''duhul jocului''. E un ''perpetuum ludic''. Insasi varsta actuala a literaturii, definita prin dinamica novatoare a structurilor sale, integreaza si ludicul, fenomen de viziune, de tematica si imagistica generator al libertatii de creatie si expresie. Literatura jocului vs. jocul literaturii abordeaza jocul atat din perspectiva teoretica (fiind trecute in revista principalele taxonomii), cat si din perspectiva practica, parte integranta a demersului didactic. Intr-un scurt istoric al conceptului de joc, s-a putut observa ca acesta a devenit, treptat, o paradigma (asociata unei istorii a mentalitatilor) si o tema de meditatie privilegiata, intr-o varietate de domenii in care se aplica, de la biologie, psihologie, sociologie, matematica, pana la estetica, teorie a culturii si filosofie. Literatura insasi este un joc al timpului si al spatiului, al epocilor si al modelelor, iar poezia - un joc de cuvinte, care creeaza un spatiu imaginar de o complexitate fascinanta. Jocul ilustrat intr-o diversitate de universuri lirice amintite reprezinta, in fond o alta fata a meditatiei poetice, cartea avand ca scop tocmai demersul de a argumenta acest fapt in fata unui receptor specializat, fie el la varsta scolaritatii sau a maturitatii ulterioare.