Acesta este -romanul- ultimului Caragiale, Mateiu. Un demers insolit, impletire de autentic, imaginatie si verosimil pe scena belle -poque a lumii dambovitene. O lume urmarita atat din exteriorul, cat si din interiorul unui cuget aparte, cugetul -celui mai reactionar scriitor roman-. Personajul este unul cu totul special, semet, nonconformist, dificil de acceptat. Tanar, isi tese cu obstinatie modul de existenta si infatisarea de veritabil dandy, scandalizandu-si filistinii contemporani, in frunte cu celebrul sau tata. Matur, se izoleaza in tinuta si trufie, ajungand personalitatea cea mai ciudata a Bucurestiului interbelic. Devine, din bastardul -berarului- Caragiale, urmasul contilor transilvaneni pe care-i adoptase. isi traieste ultimul deceniu in casa boieroaicei Marica Sion, carpind mosia acesteia din Baragan, pe care se incapataneaza sa o transforme intr-o adevarata seniorie. Acum, prin toata fiinta, demonstreaza ceea ce dorise: noblesse, elegance, style. Aproape ca se rupe de vremea lui, vremea in care -alesii vulgului incep sa imbaloseze totul-. Tanjea dupa Romania dinainte de primul razboi, asa cum tanjesc unii dintre noi dupa Romania dinaintea celui de-al doilea.