- Mami, mami, spune-mi o poveste! ma trage de mana si de bluza Laura. - Dar eu nu stiu povesti, iubita mea! casc de oboseala si cu gandul la somn. - Ba da! spuse fetita mea, cuibarindu-se la pieptul meu si sarutandu-ma. Te rog! - Bine! Atunci am sa-ti inventez frumos o poveste, dar stai cuminte si asculta pana la sfarsit, incercand sa-mi revin si cautand in cutia creierasului meu o idee pentru a incepe o poveste. - Bine, mami! Haide odata! Promit ca sunt cuminte! spuse fetita mea nerabdatoare, iar din acel moment am inventat fel si fel de povesti pentru fetita mea si traiam impreuna magia povestilor si a copilariei. - Somn usor, dragostea mea! Te iubesc mult si vise placute!